Azi am reusit sa inteleg cum e sa fii bun pentru cineva doar pentru o perioada de timp, un timp in care ea/el are nevoie de tine. Am inteles cum e sa fii util cuiva pana la un anumit punct dupa care acea persoana uita complet de tine. Desi poate am realizat acest lucru de mult timp, am tinut totusi sa cred ca nu e asa, din anumite puncte de vedere pentru mine impresia pe care o persoana mi-o lasa este importanta, chiar daca uneori majoritatea celor din jur imi spun ca nu ar trebui sa fiu vazut cu asemenea persoane, azi am reusit sa il inteleg mai bine.
De ce uneori prietenii ajung sa aiba dreptate si intradevar, timpul parca dorind sa iti faca impotriva, iti dai seama ca aveau dreptate? De ce o persoana in care aveai incredere ca nu urmareste doar anumite “facilitati”, nu imi vine alt cuvant acum si de acea le voi numi asa, si care sperai ca intradevar te considera prieten, la fel cum si tu o consideri pe ea/el, tine sa iti demonstreze ca nu era asa? De ce respectiva persoana tine dupa un anumit timp sa iti demonstreze contrariul, faptul ca intradevar pentru ea/el ai fost doar o modalitate de a ajunge mai usor undeva, de a face unele lucruri mult mai rapid si de ce nu in ultima instanta ai fost fraierul care i-a cazut in plasa?
Am crezut intotdeauna ca persoanele pe care le ajut imi sunt prietene, macar un “Multumesc” si un “Salut” cand ne intalnim cred ca merit. Poate” de vina” sunt si adevaratii prieteni care m-au facut sa cred ca persoanele pe care le ajut imi sunt si prieteni, si care atunci cand eu voi avea nevoie de ajutor ma vor ajuta. Sau poate de vina sunt doar eu, pentru faptul ca prima impresie conteaza prea mult pentru mine si pentru faptul ca nu tin cont de parerile celorlalte persoane atunci cand cunosc o persoana noua.
Nu-mi mai pasa de toate acestea, de azi probabil voi fi un nou eu, un eu care va continua sa creada in continuare in anumite principii, dar un eu care isi va ajuta doar adevaratii prieteni.
