In cinstea lui Eminescu

Se apropie 15 ianuarie, ziua celui mai mare poet roman Mihai Eminescu si drept tribut am sa pun pe blog o poezie a lui. 
Trecut-au anii…
Trecut-au anii ca nori lungi pe şesuri
Şi niciodată n-or să vie iară,
Căci nu mă-ncântă azi cum mă mişcară
Poveşti şi doine, ghicitori, eresuri,
Ce fruntea-mi de copil o-nseninară,
Abia-nţelese, pline de-nţelesuri -
Cu-a tale umbre [...]

Citeşte articolul complet »

Rugăciunea unui dac

Pe când nu era moarte, nimic nemuritor,
Nici sâmburul luminii de viaţă dătător,
Nu era azi, nici mâine, nici ieri, nici totdeuna,
Căci unul erau toate şi totul era una;
Pe când pământul, cerul, văzduhul, lumea toată
Erau din rândul celor ce n-au fost niciodată,
Pe-atunci erai Tu singur, încât mă-ntreb în sine-mi:
Au cine-i zeul cărui plecăm a noastre inemi?
El singur [...]

Citeşte articolul complet »

Criticilor mei

Multe flori sunt, dar puţine
Rod în lume o să poarte,
Toate bat la poarta vieţii,
Dar se scutur multe moarte.
E uşor a scrie versuri
Când nimic nu ai a spune,
Înşirând cuvinte goale
Ce din coadă au să sune.
 
Dar când inima-ţi frământă
Doruri vii şi patimi multe,
Ş-a lor glasuri a ta minte
Stă pe toate să le-asculte,
 
Ca şi flori în poarta vieţii
Bat [...]

Citeşte articolul complet »

LACUSTRÃ

De-atâtea nopti aud plounând,
Aud materia plângând…
Sunt singur, si mã duce-un gând
Spre locuintele lacustre.
Si parcã dorm pe scândurile ude,
În spate mã izbeste-un val -
Tresar prin somn, si mi se pare
Cã n-am tras podul de la mal.
Un gol istoric se întinde,
Pe-acelasi vremuri mã gãsesc…
Si simt cum de atâta ploaie
Pilotii grei se prãbusesc.
De-atâtea nopti aud plouând,
Tot tresãrind, tot [...]

Citeşte articolul complet »

Plumb

Dormeau adânc sicriele de plumb,
Si flori de plumb si funerar vestmânt -
Stam singur in cavou… si era vânt…
Si scârtâiau coroanele de plumb.
Dormea intors amorul meu de plumb
Pe flori de plumb… si-am inceput sã-l strig -
Stam singur lângã mort… si era frig…
Si-i atârnau aripile de plumb.

Citeşte articolul complet »

ÎN GRÃDINÃ

Scârtâie toamna din crengi ostenite
Pe garduri bãtâne, pe stresini de lemn,
Si frunzele cad ca un sinistru semn
În linistea grãdinii adormite.
O palidã fatã cu gesturi grãbite
Asteapta pe noul amor…
Pe când, discordant si infiorãtor,
Scârtâie toamna din crengi ostenite

Citeşte articolul complet »

Un mic Eminescu

Sunt sigur ca in fiecare din noi se afla un mic Eminescu. Sa-mi spuna mie careva un elev care nu a incercat, macar o data, sa scrie versuri. Chiar daca am scris din dragoste , sau din placerea de a scrie important e ca fiecare din noi a incercat. Unora le-a iesit mai [...]

Citeşte articolul complet »